Horezu - Unde pământul ia formă

Zona cultural-istorică a depresiunii Horezu include cinci localităţi: Horezu, Costeşti, Vaideeni, Măldăreşti şi Slătioara.

Ceramica smălţuită de Horezu, unică în România prin motivele sale cromatice şi florale, reprezintă una dintre emblemele regiunii. Obiecte ceramice care de care mai frumoase, cu o compoziţie artistică variată, armonioasă şi echilibrată, a căror vechime certificată este mai mare de 400 de ani, păstrând tradiţia locală, dar incluzând şi influenţe bizantine, au transformat acest meşteşug într-o adevărată marcă a Depresiunii Horezu. Uneltele tradiţionale precum roata olarului, gaiţa, cornul sau cuptorul, elementele decorative ca florile stilizate, spiralele, ghirlandele sau punctele, şi cel mai important, bine-cunoscutul "Cocoş de Horezu", conferă ceramicii de Horezu un caracter unic printre cele mai renumite centre ale ceramicii româneşti.

Atracţii naturale

  • Relieful carstic: Cheile Bistriței, cele mai înguste chei calcaroase din România, Peştera Liliecilor, Cheile Costeşti;
  • Muzeul Trovanţilor, o rezervaţie naturală extraordinară, de valoare naţională, situată în comuna Costeşti, de un mare interes ştiinţific şi turistic, datorită uriaşelor concreţiuni de rocă grezoasă, cu dimensiuni de ordinul metrilor şi aspect zoomorf (cele mai mari care există în România);
  • Patrimoniul forestier, cu elementele sale de floră şi faună.

Atracţii culturale

  • Mănăstirea Hurez, monument UNESCO, este unul dintre simbolurile regiunii;
  • Mănăstirea Bistriţa;
  • Locuinţele fortificate, datând din perioada medievală, numite "cule". Acestea pot fi întâlnite doar în câteva localităţi din Oltenia – Măldăreşti, Curtişoara, Cerneţi.
  • Centre etnografice: satele Vaideeni, Costeşti şi Urşani, care păstrează vii meşteşuguri populare şi creaţii artistice cum ar fi croirea cojoacelor din piele de oaie, ţesutul, brodatul, realizarea costumelor populare tradiţionale, sculptura în lemn (piese de mobilier, instrumente muzicale, unelte pentru munca în gospodărie), prelucrarea lânii (dărăcitul, ţesutul, depănatul, torsul), arhitectura tradiţională (case vechi cu pridvor specifice zonei etnografice "Oltenia de Sub Munte" şi case tradiţionale specifice zonei Mărginimea Sibiului), realizări ale tehnologiei populare (darac, pive, mori de apă şi joagăre).

Bucătăria populară este bazată pe produse lactate de origine ovină (jintiţă, urdă, balmoş).