Gustă

România - Țara vinului

Începuturile viticulturii în România datează de cel puțin 4.000 de ani. Teritoriul României s-a numit „Dacia” acum 2000 de ani și a avut o cultură a vinului bine dezvoltată. Monedele emise de romani în Dacia aveau pe revers o femeie căreia doi copii îi ofereau struguri, simbol al bogăției zonei.

Deși din punct de vedere climatic este foarte diferită, România se află la aceeași latitudine ca și Franța. Principalele regiuni geografice, care temperează climatul continental al țării sunt Marea Neagră, Dunărea și înălțimile Munților Carpați. Climatul continental, cu veri fierbinți și ierni reci, moderat de acești factori locali, împreună cu solurile pietroase și bine drenate în jurul Carpaților, dar mai aluvionare și nisipoase în zona de coastă, expunerea la soare și nu în cele din urmă, căldura sufletului românesc, sunt factori cheie care determină calitatea vinurilor.

Climatul și solul României sunt propice producției unor variate sortimente de vinuri. Principalele sortimente de struguri de origine vest europeană, cu caracteristici oenologice bine cunoscute, care s-au adaptat cu succes la condițiile viticole din România, sunt: Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, pentru vinurile roșii, iar pentru cele albe, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Italian Riesling, Traminer, Aligote și Muscat Ottonel.

De asemenea sunt și sortimente de struguri de origine românească, de o deosebită calitate, precum Băbeasca și Feteasca Neagră, Busuioaca de Bohotin pentru vinurile roșii şi rosé sau Feteasca Albă, Feteasca Regală, Frâncuşa, Grasa de Cotnari, Galbenă de Odobeşti și Tămâioasă românească, pentru vinurile albe.

Cramele își așteaptă vizitatorii în zonele viticole localizate în toată țara:

  1. Podișul Transilvaniei
  2. Dealurile Moldovei
  3. Dealurile Munteniei
  4. Dealurile Olteniei
  5. Dealurile Banatului
  6. Dealurile Crișanei și Maramureșului
  7. Dealurile Dobrogei
  8. Terasele Dunării

În anul 2016, România deținea locul 6 pentru producția de vin în Europa, după Italia, Franța, Spania, Germania și Portugalia, conform Organizației Internaționale pentru vie și vin.

Gastronomia

Etimologic, cuvântul "gastronomie" vine din greaca veche şi este derivat din γαστήρ (gaster) - "stomac", și νόμος (nomos) - "legi care guvernează". Astfel, gastronomia înseamnă "arta sau legea care reglementează stomacul".

Gastronomie implică descoperirea, degustarea, se confruntă cu, cercetarea, înțelegerea și scris despre prepararea hranei și calitățile senzoriale ale nutriției umane în ansamblul lor. De asemenea, modul în care aceasta studiază interfețele de nutriție cu cultura mai largă. Mai târziu, aplicarea cunoștințelor biologice și chimice pentru gătit a devenit cunoscut sub numele de gastronomie moleculară, dar gastronomia acoperă un teren mult mai larg, interdisciplinar.

Bucătăria tradițională românească este rezultatul sintetizării, în timp, a gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Aceasta este diversă, cuprinde nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul român a intrat în contact de-a lungul istoriei. Bucătăria românească cuprinde atât preparate de zi cu zi, cât și preparate speciale de sărbătoare.

Mai mult, trebuie să avem în vedere faptul că poporul român este creștin încă de la începuturile formării sale, motiv pentru care bucătăria românească cuprinde numeroase bucate de praznic rânduite în funcție de anotimpul și sărbătoarea pomenită.

Cele mai vechi izvoare arheologice demonstrează că dacii cultivau grâul şi meiul, se ocupau de albinărit şi de cultivarea viţei-de-vie. Astfel, pâinea sau azima care se prepara la acele vremuri, mierea sau vinul erau produse care nu lipseau de pe masa acestora. Şi carnea era la mare preț, fie că vorbim de cele crescute pe lângă case, fie că este vorba despre vânat.

În timp, bucătăria românească s-a diversificat, ca urmare a interacțiunii cu alte popoare: negoțul cu grecii, apoi ocupația romană, legăturile comerciale cu popoarele slave și trecerile hoardelor tătare și otomane nu au rămas fără efect.

Putem spune fără tăgadă că bucătăria românească are influențe de bucătărie balcanică, germană, sârbească, italiană, turcă și maghiară, dar nu numai. Sunt preparate care seamănă cu cele din alte culturi, însă acestea au avut parte de modificări majore, prin adăugarea de produse locale, specifice teritoriului românesc.

De exemplu, sarmalele sunt de origine tătărească, însă acestea erau umplute doar cu legume. Românii le-au preluat, dar baza umpluturii este carnea de porc. Unul dintre felurile de mâncare considerate tipic românești este mămăliga. Aceasta este o fiertură de făină de porumb, cu sare și uneori poate avea completări ca zerul, untul și brânza, în funcție de preparatul final dorit. De unde obiceiul de a face mămăligă la români, în contextul în care porumbul a ajuns în Europa după descoperirea Americii? Locuitorii de pe meleagurile noastre preparau înainte de apariţia mălaiului un terci din făină de mei!

Revenind la diversitatea mâncărurilor din bucătăria românească, nu putem să nu aducem în discuţie praznicele rânduite de Biserica Ortodoxă, care au adus un aport deosebit în cultura gastronomică românească, aducând o gamă foarte bogată de bucate de sărbătoare. Specifice praznicelor sunt mâncăruri precum cârnați, caltaboși, piftia, cozonacul sau sarmalele.

Conceptul de interculturalitate, la începutul anilor 2000, a luat locul celui al multiculturalității. Nevoia de a scoate în evidență firele nevăzute dintre culturile lumii a determinat specialiștii la demersuri dintre cele mai diverse! În anul 2007, Asociația Culturală Euro Est Alternativ a inițiat Campionatul Internațional de Gătit în Aer Liber, prima platformă de exprimare prin intermediul mâncării! Conceptul mai sus menționat și-a găsit, astfel, contextul cel mai potrivit de a fi evidențiat.

În 2014 a fost organizat primul Congres al Tradițiilor Culinare, la care au participat reprezentanți din 38 de țări, 250 de bucătari și antropologi din toată lumea! Acest demers a fost sprijinit de WACS (The World Association of Chefs’ Societies). Cu același prilej, la București, s-a organizat prima conferință a Bucătarilor fără frontiere din lume! Cele nouă regiuni istorice ale României au fost prezente prin preparate specifice, însoțite de lucrări de specialitate!

"Consider că a venit momentul să existe o lucrare științifică, de antropologia mâncării. Va fi o teză de doctorat complexă, care să desființeze stereotipiile fixate în inconștientul colectiv, de lucrări de pop cultură! În această teză vom aborda teme de interes major, care nu au mai fost, anterior, luate în considerare: bucătăria monahală, bucătăria militară, caietele domnișoarelor de pension din marile orașe, adică o delimitare între bucătăria rurală și cea urbană, cea religioasă, cea regională, cea a cercurilor înalte, dar și a oamenilor obișnuiți!", spune dr. Iulia Drăguţ, președintele Asociației Culturale Est European Alternativ, partenerul Ministerului Turismului pentru organizarea de evenimente culinare de talie internațională, prin care sunt promovate bucătăria și tradițiile României.