City Break

Orașele moderne ale României ascund vestigii ale vremurilor trecute sub forma zidurilor unor cetăţi antice, ruine de fortărețe medievale, biserici fortificate, reședințe domnești, conace boierești, vechi străzi comerciale.

Te invităm să pornești pe străzi, prin centrele istorice, să câștigi amintiri de neșters din îmbinarea irepetabilă a vechiului și noului, să descoperi caracterul unic și specific al oraşelor reprezentative și să experimentezi ritmurile urbane printr-o gamă largă de activităţi precum vizitarea punctelor de interes, savurarea gastronomiei locale și conectarea la viaţa locală de zi şi de noapte. 


Bun venit în Grădina Carpaţilor!

Poftiţi într-o călătorie fascinantă, într-o ţară încărcată de istorie şi cultură! Vă invităm să pătrundeţi în cetăţi medievale, să vă plimbaţi pe străzi inundate de farmecul istoriei, să bateţi la porţile castelelor şi să treceţi pragul unor biserici şi catedrale construite de artişti pricepuţi, să respiraţi aerul curat al munţilor, să vă încălziţi sub soarele litoralului. Descoperiţi Capitala, renumită altădată sub numele de Micul Paris, Transilvania şi Banatul, dominate de oraşe medievale şi monumente arhitectonice baroce (orașele Sibiu, Brașov, Sighișoara, Cluj-Napoca, Timișoara), Moldova, cu fortărețele medievale (Neamț, Suceava) și orașele încărcate de poveştile de vitejie ale veacurilor trecute (Iași, Piatra-Neamț, Botoșani), Muntenia cetăţilor domneşti (Târgoviște, Câmpulung) şi a castelelor regale (Sinaia, Mogoșoaia) şi Dobrogea cu malul mării (Constanța, Mangalia), unde sunetul valurilor vă va face să uitaţi de griji. Citiţi legendele oraşelor care au străbătut secole de istorie zbuciumată şi aflaţi care sunt elementele unice ale fiecăruia.

Fie că o vizitaţi pentru două zile sau două săptămâni, România vă invită să-i descoperiţi secretele şi farmecul urban!


Bucureşti - Micul Paris de pe Dâmboviţa!

Capitala României este un oraş al contrastelor, unde clădiri de epocă se învecinează cu zgârie-nori din metal şi sticlă. Pe străzile Bucureştiului întâlneşti deseori amintirea "Micului Paris" - renumele câştigat de oraş în perioada interbelică prin arhitectura sa elegantă şi viaţa culturală efervescentă.

Situat în sud-estul ţării, Bucureştiul este cel mai mare oraş al României (circa două milioane de locuitori) şi reprezintă centrul cultural, industrial şi financiar al ţării. Oraşul a fost înfiinţat, potrivit unei legende a locului, de un cioban numit Bucur, care şi-a ridicat stâna pe malul râului Dâmboviţa. Prima dată amintit în documente oficiale în secolul al XV-lea, Bucureştiul a devenit capitală a României în 1859.

Traseul pietonal în zona Pieţei Universităţii include bijuterii arhitectonice precum Teatrul Naţional, Ministerul Agriculturii, Spitalul Colţea, Muzeul Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu) şi Universitatea Bucureşti.

Palatul Voievodal Curtea Veche

Prima curte domnească a Bucureştiului a fost construită din porunca domnitorului Vlad Ţepeş – cel care a inspirat personajul lui Dracula din cartea omonimă a lui Bram Stoker. Devenit reşedinţă domnească a Ţării Româneşti în secolul al XV-lea, palatul este înlocuit cu o nouă curte după ce un incendiu şi un cutremur devastator îl distrug parţial în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Astăzi, fragmente ale sistemului de alimentare cu apă ale vechii curţi, baia turcească a palatului, decoraţiunile arhitectonice exterioare, geometria interioară iniţială şi picturi murale pot fi descoperite într-un muzeu aflat în inima Bucureştiului.

Vestigiile Curţii Voievodale au fost puse în valoare între 1967 şi 1972 în urma cercetărilor arheologice.

Muzeul Curtea Veche - Str. Franceză nr. 25-31.

Program de vizitare: luni-duminică, 09:00-17:00.

Centrul Istoric

Multă vreme părăsit de bucureşteni şi de turişti, Centrul Istoric al Capitalei s-a transformat de câţiva ani într-una dintre cele mai populare zone de petrecere a timpului liber ale oraşului. Străduţele Smârdan, Franceză, Şelari, Sf. Dumitru, Gabroveni şi Covaci sunt invadate în sezonul cald de sute de mese la care poţi bea o cafea sau o bere rece şi poţi încerca o salată sau o friptură. Iarna, agitaţia se mută în interiorul localurilor, unde băutura favorită devine vinul fiert.

Palatul C.E.C.

Una dintre cele mai impunătoare clădiri ale Bucureştiului, Palatul Casei de Economii şi Consemnaţiuni, înfiinţată la 1864, a fost construit pe Calea Victoriei, una dintre cele mai elegante artere ale oraşului, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Finalizat la 1900 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, Palatul C.E.C. este construit în stil eclectic, cu elemente specifice din arhitectura franceză. Acoperișul central se termină cu o cupolă din sticlă și metal, la interior impresionează decorațiunile murale și pictura cu scene alegorice din aula centrală. 

Ministerul Agriculturii

Palatul Ministerului Agriculturii este considerat una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti. Situat în apropiere de Piaţa Universităţii, palatul a fost construit în anul 1895 după planurile unui arhitect francez, în stilul Renaşterii franceze, şi adăposteşte încă de la inaugurare aceeaşi instituţie.

Clădirea în formă de "U" are două corpuri simetrice dispuse în jurul unei curţi de onoare şi se remarcă datorită basoreliefurilor de pe faţadă şi a ceasului şi cupolei din corpul central.

Palatul Parlamentului

Dovadă a măiestriei constructorilor români, pentru unii, monstruozitate arhitectonică, pentru alţii, Casa Poporului (numită în prezent Palatul Parlamentului) este fără îndoială un punct de atracţie în peisajul bucureştean. Posesoare a trei titluri în Cartea Recordurilor Guiness, clădirea este cea mai mare, cea mai scumpă şi cea mai grea clădire administrativă pentru uz civil din lume: are 270 de metri lungime şi 245 lăţime, 86 de metri înălţime şi 92 adâncime (sub nivelul solului), iar suprafaţa construită la sol este de 66.000 de metri pătraţi. Pentru realizarea celor aproximativ o mie de încăperi s-au folosit, printre altele, un milion de metri cubi de marmură, o mie de tone de bazalt, 900.000 de metri cubi de esenţe de lemn, 3.500 de tone de cristal, 2.800 de candelabre, 220.000 de metri pătraţi de covoare şi 3.500 de metri pătraţi de piele. La construcţie au participat 200 arhitecţi şi aproximativ 20.000 de muncitori.

Şantierul a început în anii 1980 prin demolarea a şapte kilometri pătraţi din vechiul centru al capitalei. Cartiere întregi şi o serie de clădiri istorice de valoare au fost victime ale sistematizării.

Proiectul de refacere a centrului nou al Bucureştiului cuprindea şi alte clădiri, care găzduiesc şi azi unele instituţii ale statului, parcul Izvor, ce se întinde în faţa Palatului, şi Bulevardul Victoria Socialismului (astăzi Bd. Unirii), decorat cu fântâni arteziene mai mari sau mai mici, bogat ornamentate în piatră, ce funcţionează şi astăzi.

Instituţia este deschisă vizitării de către turişti prin intrarea din Str. Izvor, şi oferă tururi ghidate în mai multe limbi de circulaţie internaţională în fiecare zi, între 10:00 şi 16:00.

Palatului Parlamentului este vizibil din mai multe cartiere ale oraşului.

Fostul bulevard Victoria Socialismului, actualul Bulevard al Unirii care leagă Parlamentul de Piața Unirii a fost conceput pentru a depăși Champs-Elysées în lungime și lățime și a devenit o arteră importantă a Bucureştiului.

Muzeul Naţional de Artă Contemporană

Aflate în Palatul  Parlamentului, expoziţia permanentă şi expoziţiile temporare sunt deschise de miercuri până duminică, de la 10:00 la 18:00. Accesul se face prin Calea 13 Septembrie.

Pentru detalii puteţi accesa: www.mnac.ro

Grădina Cişmigiu

Cel mai vechi parc public din Bucureşti, Cişmigiu este aşezat vizavi de Primăria Capitalei (pe Bd. Regina Elisabeta). Parcul este o oază de verdeaţă de 17 hectare, aflată în centrul oraşului, ce are în centru un lac şi a fost amenajată la mijlocul secolului XIX de un arhitect peisagist care a proiectat grădinile imperiale din Viena. Printre atracţiile parcului se numără o alee circulară a scriitorilor, un monument de marmură pentru cinstirea eroilor francezi ai Primului Război Mondial în ţara noastră şi ruinele unei mănăstiri construite în secolul al XVIII-lea (în locul numit "La Cetate").

Vara, un iaz din partea de nord a parcului este populat cu raţe, gâşte şi lebede, iar câteva perechi de păuni sunt ţinute într-un ţarc din apropiere. Iarna, lacul se transformă în unul dintre cel mai mari patinoare în aer liber din București.

Pe lacul din parcul Cişmigiu se pot face plimbări cu barca sau hidrobicicleta.

Parcul Herăstrău

Cel mai mare parc al Bucureştiului se întinde pe o suprafaţă de 187 hectare şi a fost deschis în 1936. Amenajat în nordul Capitalei în jurul Herăstrăului, unul dintre lacurile formate de râul Colentina, parcul este locul ideal pentru o plimbare relaxantă pe alei, o cursă cu bicicleta, acrobaţii pe role şi skateboard sau o ieşire la un suc cu prietenii, la una dintre terasele din zonă. Vara, lacul de 70 de hectare poate fi străbătut cu vaporaşul sau cu barca cu vâsle. Parcul găzduieşte şi Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", unul dintre cele mai mari şi mai vechi muzee etnografice din Europa, care cuprinde 70 de gospodării din toate zonele ţării, biserici de lemn, o moară de apă, una de vânt şi numeroase ustensile tradiţionale.

Muzeul Satului - Șos. Kiseleff nr. 28-30

Program vizitare: luni-duminică, 09:00-17:00. Intrarea se face din Şoseaua Kiseleff sau din Parcul Herăstrău (numai sâmbăta şi duminica). Muzeul pune la dispoziţia vizitatorilor contra cost audioghiduri şi tururi ghidate în limbile română, engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă.

Pentru mai multe detalii accesaţi: www.muzeul-satului.ro

Mănăstirea Căldăruşani

Aflată la 40 kilometri nord-est de Bucureşti, pe o peninsulă înconjurată de lacul cu acelaşi nume, Căldăruşani se află pe locul unde odinioară se aflau codrii Vlăsiei. Mănăstirea a fost ridicată în anii 1638-1639 din cărămidă şi piatră de râu. Construcţiile de azi păstrează unele din elementele arhitectonice originale – clopotniţa, bolţile pivniţei, vechea sală a tronului domnitorului valah Matei Basarab. Muzeul mănăstirii deţine o bogată colecţie de artă medievală, cărţi vechi, câteva picturi din tinereţe ale celebrului pictor român Nicolae Grigorescu şi o expoziţie de icoane vechi.

Mănăstirea Cernica

Construită în mijlocul unui lac liniştit înconjurat de păduri, Mănăstirea Cernica se află la 14 kilometri Est de Bucureşti şi datează de la începutul secolului al XVII-lea. Cernica este un loc de pelerinaj pentru români din toate zonele ţării, care vin aici atraşi de figura Sfântului Calinic, stareţ al mănăstirii între 1818 şi 1850, şi una dintre cele mai importante figuri bisericeşti ale secolului XIX. Legenda spune că stareţul avea darul de a citi sufletele oamenilor şi de a vindeca bolnavii. În plus, Calinic era cunoscut pentru exorcizări, iar slujbe care se mai oficiază şi astăzi la Cernica. Muzeul Mănăstirii Cernica adăposteşte o colecţie importantă de obiecte preţioase, manuscrise, hrisoave, icoane vechi, odoare şi picturi.

Acces: din DN 3 se face dreapta în oraşul Pantelimon pe DJ 301 şi se continuă drumul 4 kilometri spre comuna Cernica. Mănăstirea dispune de spaţii de cazare oferite atât gratuit, în condiţii mai modeste, cât şi contra cost.

Pentru mai multe detalii accesaţi: www.cernica.go.ro

Palatul Mogoşoaia

Construit la începutul secolului al XVIII-lea de domnitorul Constantin Brâncoveanu, palatul de cărămidă roşie de la Mogoşoaia, aflat la 14 kilometri Nord-vest de Bucureşti, este o capodoperă a stilului care a ajuns să fie cunoscut drept "brâncovenesc", ce îmbină elemente veneţiene şi otomane. Zidit în mijlocul unei curţi impresionante, palatul cuprinde un subsol, cu o vastă pivniţă, un parter cu camere diverse de locuit şi un etaj cu încăperile locuinţei domneşti, situate de o parte şi de alta a unui vestibul. În prezent la palat funcţionează Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Porțile Bucureștiului, instituţie ce organizează expoziţii de etnografie şi de artă contemporană, concerte şi alte evenimente culturale.

Faţada dinspre lac a palatului este înnobilată cu o logie largă cu coloane de piatră, de inspiraţie veneţiană.

Acces: Din DN7, stânga pe Str. Valea Parcului

Program de vizitare: 1 mai-1 noiembrie, 10:00-18:00 (luni închis); 1 noiembrie-1 mai, 09:00 – 17:00 (luni închis)

www.palatebrancovenesti.ro

Hoteluri

Bucureştiul are numeroase hoteluri cu standarde înalte în ceea ce priveşte calitatea serviciilor, unele incluse în lanţuri hoteliere de prestigiu. Pentru cei care doresc să se cazeze în locuri mai selecte, mobilate cu stil şi în care fiecare cameră e unică, oraşul are şi câteva hoteluri-boutique. Bucureştiul oferă și posibilități de cazare pentru un buget limitat la hosteluri sau în apartamente în regim hotelier.

Shopping

Calea Victoriei găzduieşte multe dintre magazinele de lux ale Capitalei şi e considerată un fel de Champs Elysées al Bucureştiului. Pentru o ofertă mai variată de mărci internaţionale şi autohtone vizitaţi însă unul dintre cele zece mall-uri ale oraşului. La cele mai multe puteţi face cumpărături, lua o gustare sau vedea un film.

Pentru alimente şi produse de larg consum, alegeţi supermarketurile şi hipermarketurile, cele mai multe plasate dincolo de zona centrală a oraşului. Câteva au fost deschise şi în zona centrală, unde predomină însă alimentarele mici şi magazinele specializate.

Transport

Aeroportul internaţional Henri Coandă (Otopeni) situat în nordul Capitalei, leagă Bucureştiul de restul lumii. O serie de curse internaţionale ajung şi în principalul nod feroviar al oraşului, Gara de Nord, de unde se poate ajunge în toate zonele ţării.

Gara de Nord are 8 peroane şi 14 linii pe care circulă circa 200 de trenuri zilnic.

Aproximativ 650.000 de oameni circulă în fiecare zi cu metroul.

Metroul este cel mai simplu mod de a te deplasa dintr-un punct în altul al Capitalei. Accesul se face pe bază de cartelă magnetică (circa 4,5 euro pentru zece călătorii) iar o călătorie de la un capăt la altul al oraşului poate dura numai 20 de minute.

Pentru transportul de suprafaţă există autobuze, troleibuze şi tramvaie (biletele se cumpără din staţii şi costă circa 50 eurocenţi).

Sibiu - capitală culturală europeană

Frumosul oraş transilvănean aminteşte de capitale din vestul Europei

Ales de Uniunea Europeană pentru a fi Capitală Culturală Europeană în 2007, alături de Luxemburg, Sibiul a trecut în urmă cu câţiva ani printr-un vast proces de restaurare şi este în prezent un oraş medieval mic, dar plin de farmec, pe care-l poţi străbate pe jos, pe străzi pietonale şi prin pieţe înconjurate de clădiri istorice. Cunoscut şi sub numele german Hermannstadt, Sibiul a fost dintotdeauna un centru puternic al comunităţii săseşti din Transilvania. De altfel, oraşul a fost înfiinţat în secolul al XII-lea de colonişti saşi. Locuit de români alături de germani şi maghiari, Sibiul găzduieşte laolaltă cele trei culturi care au influenţat şi stilul arhitectural al oraşului.

Piaţa Mare

Una dintre cele mai întinse pieţe din Transilvania, Piaţa Mare a reprezentat dintotdeauna o veritabilă emblemă a Sibiului. În secolul XV era principala piaţă de desfacere a cerealelor, dar şi un loc de întruniri sau pentru execuţii publice. Pe laturile pieţei au rămas în picioare Palatul Brukenthal şi vechile case nobiliare medievale, bogate în elemente arhitecturale gotice, baroce şi renascentiste. În apropiere se găseşte Hotelul "Împăratul Romanilor", vechiul han "Steaua Albastră", unde a stat în 1773 chiar împăratul german Iosif al II-lea. În decembrie 1989 Piaţa Mare a fost centrul revoluţiei sibiene, fapt amintit de o placă memorială plasată în caldarâmul din granit. Piaţa este an de an locul principal de desfăşurare al unuia dintre cele mai importante festivaluri de rock din ţară, ArtMania.

Turnul Sfatului, una dintre cele mai vechi construcţii ale oraşului.

Muzeul Naţional Brukenthal: Piaţa Mare nr. 4-5

Program de vizitare: marţi-duminică, 10:00-18:00. Casa se închide la ora 17:15 iarna (între 21 octombrie şi 21 martie). Muzeul este închis şi în fiecare marţi.

www.brukenthalmuseum.ro

Piaţa Mică

Construită în secolele XIV-XVI şi cunoscută sub numele de "Ringul cel mic", Piaţa Mică din Sibiu este vechiul centru comercial al oraşului şi unul dintre polii culturali ai Hermannstadt-ului actual. Situat între Piaţa Mare şi Piaţa Huet, locul are ca specific arcadele semicirculare şi logiile unde odinioară negustorii îşi protejau mărfurile, lucarnele de pe acoperişuri, denumite de localnici "ochii oraşului", şi felinarele din fier forjat suspendate de elemente arhitecturale. Clădirile de pe mai multe laturi ale pieţei găzduiesc cafenele şi restaurante care, în sezonul cald, îşi întind mesele pe caldarâmul pieţei. Muzeul de Istorie a Farmaciei funcţionează în fosta farmacie "La Ursul Negru" din piaţă, locul unde a lucrat o bună parte din viaţă părintele homeopatiei, Samuel Hahnemann.

În primăvară, Piaţa Mică este principala scenă a Sibiu Jazz Festival, unul dintre cele mai vechi festivaluri de jazz din lume.

Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder”

Parte a Complexului Naţional Muzeal Astra, Muzeul de Etnografie este găzduit de o construcţie neogotică din Piaţa Mică. Expoziţia permanentă "Din cultura şi arta popoarelor lumii" s-a constituit începând cu secolul trecut din piese de la numeroşi colecţionari (provenite din nordul Africii şi de la izvoarele Nilului, din China, Japonia, Oceania, Asia Mică, Brazilia, Laponia, Australia etc.), printre care şi o mumie egipteană cu vechime multimilenară, la care s-au adăugat colecţia de cadouri a fostului dictator Nicolae Ceauşescu şi donaţii recente.

Program de vizitare: de marţi până duminică, 10:00-18:00 (18 mai-1 octombrie); 09:00-17:00 (1 octombrie-18 mai). Pentru grupurile organizate care se anunţă din timp, muzeul oferă tururi ghidate gratuite.

www.franzbinder.sibiu.ro

Podul Minciunilor

Locul cel mai încărcat de legendă din Sibiu, Podul Minciunilor face legătura dintre cele două cartiere medievale ale cetăţii, Oraşul de Jos şi Oraşul de Sus.

Pe seama acestuia circulă mai multe legende. Una dinte ele spune că podul "simte" fiecare neadevăr rostit de cei care îl străbat şi începe să geamă şi să scârţâie ameninţător. Altele vorbesc despre minciunile îndrăgostiţilor ori de cele ale negustorilor ce vindeau în zonă. În realitate, numele podului pare să vină de la o confuzie lingvistică: deoarece podul nu avea piloni pe care să se sprijine, a fost denumit în germană Liegenbrücke (podul culcat), denumire aproape omofonă cu Lügenbrücke (podul minciunilor).

Podul Minciunilor este primul din România şi al doilea din Europa confecţionat din fontă turnată.

Catedrala evanghelică

Una dintre cele mai impunătoare clădiri din centrul istoric al oraşului Sibiu, Biserica Evanghelică din Piaţa Huet are cel mai înalt turn din Transilvania (peste 73 de metri), care se vede din aproape oricare parte a oraşului. Biserica deţine o orgă în stil baroc realizată de un meşter slovac în 1671, care a înlocuit prima orgă adusă la Sibiu în secolul XVI. În 1914 a fost instalată marea orgă a bisericii, cea mai mare din sud-estul Europei, care a fost complet renovată în 1997. Impresionanta clădire a bisericii, construită în stil gotic, cu bolţi arcuite şi pietre funerare pe pereţii din nord, a fost ridicată în secolul XVI pe locul unei bazilici romanice din secolul XII. În faţa bisericii se găseşte statuia episcopului Georg Daniel Teutsch, ridicată în 1899.

În timpul verii, din iunie până în septembrie, biserica evanghelică organizează în fiecare miercuri concerte de orgă care atrag numeroşi turişti.

Pasajul Scărilor

Cel mai pitoresc loc din Sibiului vechi, Pasajul Scărilor, cunoscut şi sub numele de "Zidul cu ace", face legătura între Oraşul de Sus şi Oraşul de Jos prin două ramificaţii de scări şi arcade ce înconjoară zidurile cetăţii din jurul Bisericii Evanghelice. Construit în secolul al XIII-lea din piatră şi cărămidă, pasajul se termină în partea sa de sus cu Turnul de Poartă, unul dintre cele mai vechi elemente de fortificaţie a celei de-a treia incinte a Sibiului.

Dumbrava Sibiului

În partea de sud-vest a Sibiului se întinde pe aproape 1.000 de hectare Pădurea Dumbrava, un parc natural străbătut încă din secolul XVII de cercetători care au analizat vegetaţia variată. În ziua de azi, Parcul Natural Dumbrava Sibiului, care cuprinde mai multe lacuri formate de pârâul Valea Aurie, e parcurs de alei pietonale şi găzduieşte Muzeul în aer liber Astra, Grădina Zoologică, hoteluri şi zone de agrement. Mai mult de jumătate din arborii Pădurii Dumbrava sunt mai bătrâni de 100 de ani, câţiva stejari depăşesc 200 de ani iar "Stejarul împăratului", un arbore din care astăzi mai există o buturugă cu circumferinţa de 10,3 metri, avea 700 ani când a fost tăiat după uscare. Pădurea e populată de căprioare, veveriţe, mistreţi şi vulpi, iar în copaci puteţi descoperi piţigoi, mierle, presuri, ciocănitoare, gaiţe, bufniţe şi corbi.

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale din Dumbrava Sibiului, unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din Europa, cuprinde peste 300 de clădiri populare din toate regiunile României.

Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului: Calea Răşinari, la 4 kilometri de Sibiu.

Program de vizitare: luni-duminică, 09:00-17:00

Grădina Zoologică

Prima grădină zoologică din România a fost fondată în 1929 în Dumbrava Sibiului. Cu o suprafaţă de 15 hectare, ea adăposteşte în prezent 177 de animale şi păsări din 47 de specii. Grădina Zoologică poate fi vizitată zilnic, de la 09:00 la 17:00. Vizitatorii pot face şi plimbări cu hidrobicicleta pe lac.

Răşinari

Dincolo de Grădina Zoologică, drumul dintre Sibiu şi staţiunea montană Păltiniş trece prin satul Răşinari, legat de oraş printr-o linie de tramvai lungă de 13 kilometri. Micuţul tramvai de un vagon, care face drumul de la Sibiu şi Răşinari şi înapoi de aproape 30 de ori pe zi, este uneori şi scena unor piese de teatru. În sat te poţi plimba ore întregi pe uliţele pline de farmec care urcă şi coboară pe lângă casele şi curţile cu porţi şi ziduri înalte.

Răşinariul este satul natal al mai multor personalităţi culturale româneşti, dintre care poetul Octavian Goga şi filozoful Emil Cioran sunt cele mai cunoscute. Casele în care au locuit aceştia pot fi vizitate. Alte atracţii ale localităţii sunt Muzeul Etnografic, Biserica Veche Cuvioasa Paraschiva, Biserica Sf. Ilie, Biserica din Deal, Şcoala Veche şi ruinele unei cetăţi de pământ din secolul XIII.

Cazarea la Răşinari se poate face în orice anotimp la una dintre zecile de pensiuni din sat, care oferă şi mic dejun turiştilor.

Biserica Veche, un monument baroc de secol XVIII, este construită din piatră şi cărămidă.

Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime”

Catedrala Ortodoxă a fost construită la începutul secolului XX pe locul unei biserici greceşti care până atunci servea drept catedrală episcopală. De la aceasta s-au păstrat patru icoane împărăteşti, pictate pe lemn, ferecate în argint şi împodobite cu pietre preţioase, care există şi astăzi în altar. Clădirea are caracteristicile unei bazilici bizantine şi este o copie la scară redusă a Catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol. Ca şi în cazul Sfintei Sofia, elementul central este cupola înconjurată de patru turnuleţe. În exterior catedrala e împodobită cu rânduri de cărămidă galbenă şi roşie. Arcada de deasupra intrării principale e împodobită cu cinci mozaicuri lucrate la München.

Braşov - inima ţării

Kronstadt îşi păstrează parfumul medieval prin străzi înguste, faţade baroce şi biserici ce poartă urmele istoriei.

Situat în centrul ţării, la 160 kilometri Nord de Bucureşti, Braşovul e înconjurat pe trei părţi de munţi. Oraşul vechi, fondat de cavalerii teutoni în secolul al XIII-lea, ce devine cunoscut mai întâi cu numele de Kronstadt (oraşul coroanei), este unul dintre cele mai bine păstrate din Europa.

Braşovul se dezvoltă ca centru comercial şi meşteşugăresc din secolul al XIV-lea. Tot atunci se ridică în jurul cetăţii un zid de 3 kilometri lungime, gros de circa 2 metri şi înalt de 12. Astăzi se mai păstrează doar zidul dinspre nord şi o serie de porţi şi bastioane, printre care Bastionul Ţesătorilor (cel mai mare din România). Ca şi în alte oraşe din Transilvania, arhitectura oraşului a fost influenţată de convieţuirea de secole a românilor, germanilor, maghiarilor şi evreilor.

Piaţa Sfatului

Aflată în centrul oraşului vechi, Piaţa Sfatului era în Evul Mediu locul în care se desfăşurau târgurile la care se întâlneau negustorii din Ţările Române şi din Ungaria. Cea mai impunătoare construcţie, Casa Sfatului, construită în 1420, era iniţial un turn de supraveghere. Clădirea a fost reconstruită în forma actuală după mai multe incendii, în 1780 a devenit primărie iar din 1950 găzduieşte Muzeul Judeţean de Istorie.

Printre clădirile din jurul pieţei se mai remarcă Catedrala Ortodoxă "Sfânta Adormire a Maicii Domnului". Din colţul de est al pieţei porneşte Strada Republicii, o arteră comercială pietonală înţesată de magazine, restaurante şi terase.

Biserica Neagră

Biserica Evanghelică din centrul Braşovului a fost construită spre sfârşitul secolului XIV. Cunoscută iniţial drept Biserica Sfânta Maria, clădirea este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei şi poate adăposti până la 5.000 de persoane. Istoria spune că, în 1689, când un incendiu de proporţii a devastat Brasovul, a ars şi biserica evanghelică. Zidurile i-au rămas înnegrite de fum şi de atunci i se zice Biserica Neagră. Înăuntru se află cel mai greu clopot mobil din România (şase tone), picturi murale în stil renascentist italian şi o orgă cu 4.000 de tuburi. Din 1953 aici au loc recitaluri de orgă.

Biserica Neagră este o bazilică gotică cu trei nivele egale ca înălţime. Arcadele distruse la incendiul de la 1689 au fost reconstruite în stil baroc.

Şcheii Braşovului

Vechiul cartier românesc al Braşovului e plin de străzi înguste cu piatră cubică şi case cu acoperiş roşu din secolul XVII. Biserica Română Ortodoxă Sf. Nicolae, ce datează ca aşezământ din 1292, a fost ridicată în piatră din 1495 de către localnici cu ajutorul domnitorului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab.

Şcoala românească construită în apropiere a fost, alături de biserică, un important centru spiritual şi cultural pentru români. Importanţa centrului a crescut după sosirea aici a meşterului tipograf Coresi, care a început, la mijlocul secolului XVI, să tipărească scrieri bisericeşti în limba română.

Poiana Braşov

Cea mai mare staţiune de schi din România, Poiana Braşov se află la 12 kilometri de centrul Braşovului. Menţionată în documente încă din secolul XV, staţiunea este folosită pentru schi din secolul al XIX-lea, iar în 1906 are loc aici primul concurs de schi. Până în 1950, în Poiana Braşov nu existau mai mult de câteva cabane. Dar în 1951 sunt organizate Jocurile Mondiale Universitare de iarnă, ocazie cu care se dă în folosinţă un hotel şi primul teleferic, lung de peste 2.000 de metri. În prezent, Poiana Braşov are 12 pârtii de schi cu grade diferite de dificultate, terenuri de sport, un lac, discoteci, baruri şi restaurante. Turiştii se pot caza în hoteluri de lux, pensiuni, vile sau cabane. Turismul de conferinţe are condiţii optime de desfăşurare.

Pentru mai multe detalii accesaţi: www.poiana-brasov.com

Cluj-Napoca – centrul spiritual al Transilvaniei

Un oraş plin de energie şi de viaţă, Clujul este unul dintre centrele politice, economice şi universitare ale ţării.

Una dintre cele mai însemnate localităţi din Dacia romană (secolele II-III), cetatea Napoca îşi pierde strălucirea odată cu retragerea armatelor romane de pe actualul teritoriu al României. Oraşul renaşte în Evul Mediu după apariţia coloniştilor germani în Transilvania.

În secolul al XV-lea, cetatea devine un centru comercial important în care se dezvoltă bresle meşteşugăreşti. Până în secolul XVII, majoritatea populaţiei Clujului este de origine germană, abia după această dată oraşul fiind locuit preponderent de populaţia de limbă maghiară. Devenit pe rând capitală a Transilvaniei, apoi parte a Imperiului Austro-Ungar şi în final intrat în componenţa României, Clujul poartă amprenta influenţei maghiare şi austriece. Regimul comunist care a durat o jumătate de secol a însemnat pentru oraş apariţia cartierelor de blocuri de locuinţe colective.

Piaţa Avram Iancu

Catedrala Ortodoxă, plasată în piaţa din faţa Teatrului Naţional, este actualul centru al oraşului. Construită în anii 1921-1933, imediat după unirea Transilvaniei cu România, catedrala are o înălţime de 64 de metri şi este vizibilă de pe toate dealurile ce înconjoară Clujul. Realizată în stil bizantin, cu o cupolă impunătoare şi patru turle, catedrala a fost inaugurată în 1933 în prezenţa Regelui României, Carol al II-lea. Important centru religios al ţării, Edificiul serveşte drept catedrală a Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj îşi are sediul în vecinătate, pe latura estică a pieţei Avram Iancu, piaţă care mai găzduieşte şi Teatrul Naţional, Palatul de Justiţie şi Instituţia Prefectului.

Spaţiul din faţa catedralei a purtat multe nume de-a lungul timpului. În prezent, piaţa se numeşte Avram Iancu datorită statuii plasate în faţa catedralei care îl înfăţişează pe revoluţionarul român Avram Iancu, personaj care a jucat un rol important în revoluţia de la 1848 din Transilvania.

Catedrala Sfântul Mihail

Dacă în prezent catedrala ortodoxă reprezintă centrul spiritual al oraşului, vechea cetate a Clujului s-a dezvoltat în jurul Catedralei Romano-Catolice Sfântul Mihail, unul dintre cele mai impozante edificii gotice din ţară. Construită începând din secolul XIV, biserica a devenit în perioada Reformei protestante luterană, apoi calvinistă şi unitariană, rămânând astfel timp de 150 de ani până când a fost atribuită comunităţii romano-catolice ca urmare a Contrareformei.

Actualul turn cu ceas, construit din 1837 în stil neogotic, este cel mai înalt turn de biserică din România. Tot în Piaţa Unirii, alături de biserica romano-catolică se află şi ansamblul monumental Matei Corvin, alcătuit din cinci statui reprezentându-i pe regele Matei călare şi pe cei patru generali ai săi, ce a fost dezvelit în 1902. Matei Corvin, născut la Cluj, a fost regele Ungariei între 1458 şi 1490 şi a acordat o serie de privilegii localităţii sale natale în secolul XV.

Palatele

Influenţa vestică a făcut din Cluj un oraş cochet şi select. Amprentele inconfundabile ale oraşului sunt curţile profunde şi pivniţele renascentiste, folosite astăzi ca sedii ale unor localuri, şi clădirile cu turn. Palatele nobililor maghiari din centrul oraşului sunt emblematice pentru stilul oraşului, marcat de arhitectura barocă a anilor 1800 şi art nouveau.

Palatul Bánffy, un important edificiu din Clujul secolului al XVIII-lea, aflat în Piaţa Unirii, este considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. În prezent, palatul găzduieşte Muzeul de Artă Cluj-Napoca. Dezvoltarea multiculturală a oraşului este evidentă şi dfatorită existenţei în oraş a unei a doua opere, cea maghiară.

Muzeul de Artă Cluj-Napoca: Piaţa Unirii nr. 30

Program de vizitare: miercuri-duminică, 10:00-17:00

Palatul Babos şi Palatul Szeky se află pe malul râului Someş, în apropiere de Piaţa Mihai Viteazul.

Biserici protestante

Un centru important al Reformei religioase din secolul al XVII-lea, Clujul găzduieşte şi astăzi o serie de biserici protestante. Dintre ele, Biserica Reformată-Calvină din Oraşul de Jos, denumită şi Biserica cu două turnuri, construită în secolul al XIX-lea, este unul din edificiile simbolice ale oraşului.

Biserica Reformată-Calvină este situată pe Bd. 21 Decembrie nr. 41.

Biserica Unitariană a fost construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea în stil baroc.

Timişoara - capitala Banatului

Primul oraş liber de comunism al României, Timişoara este una dintre cele mai dezvoltate economic zone ale României.

Unul dintre cele mai mari oraşe ale ţării, Timişoara a devenit cunoscută în întreaga lume ca locul de unde a pornit revoluţia română din decembrie 1989 care a dus la înlăturarea dictatorului Nicolae Ceauşescu. Confruntările sângeroase au făcut din Timişioara primul oraş liber de comunism din România. Tot aici s-au introdus prima dată iluminatul electric stradal şi tramvaiele electrice, a existat prima şosea asfaltată şi a fost organizată prima proiecţie cinematografică din ţară.

Originile cetăţii se regăsesc în secolul al XIII-lea, când comitatul Timiş, care avea ca centru Timişoara, era inclus în regatul ungar. Aflată sub dominaţie otomană timp de 200 de ani şi apoi austro-ungară, încă două secole, regiunea Banatului se uneşte cu România abia în 1920.

Astăzi, Timişoara este unul dintre oraşele româneşti cu cel mai pronunţat caracter multicultural, având puternice minorităţi maghiare, germane şi sârbe.

Piaţa Unirii

Cea mai veche piaţă a oraşului, construită în stil baroc, găzduieşte Catedrala Sfântul Gheorghe (Domul Romano-Catolic), Palatul Baroc (actualul sediu al Muzeului de Artă), Episcopia şi Catedrala Ortodoxă Sârbă, Liceul Teoretic N. Lenau, Monumentul Sfintei Treimi, fântâna cu apă minerală şi alte clădiri din secolele XVIII-XIX. În dreptul farmaciei de lângă Palatul Baroc, printre dalele ce formează pavajul pieţei se poate vedea pe o piatră planul fostei Cetăţi a Timişoarei, ale cărei ziduri au fost dărâmate în secolul al XIX-lea.

Catedrala Episcopală Romano-Catolică, cea mai valoroasă operă de arhitectură barocă din Timişoara, a fost construită începând cu 1736. Pictura principală a altarului a fost realizată de către un artist renumit de la Academia de Arte Frumoase din Viena.

În Dom se ţin regulat liturghii în limbile maghiară, germană şi română.

Catedrala Romano-Catolică: Piaţa Unirii nr. 12

Datorită acusticii deosebite a spaţiului, în dom pot fi audiate concerte de orgă remarcabile.

Piaţa Libertăţii

Una dintre cele mai vechi pieţe ale oraşului, Piaţa Libertăţii găzduieşte Primăria veche şi monumentul Sf. Ioan Nepomuk, ridicat în 1756 de doi sculptori vienezi în memoria victimelor epidemiei de ciumă din 1738-1739. Figura centrală a monumentului este Sfântul praghez Ioan Nepomuk, patronul catolicilor din Banat, deasupra căreia tronează Sfânta Maria, cu o coroană de stele în jurul capului.

Piaţa Victoriei

Locul de unde a pornit revoluţia din 1989, Piaţa Victoriei este în prezent centrul cultural al Timişoarei. Catedrala mitropolitană, construită în stil bizantin moldovenesc, cu turnurile acoperite de ţiglă smălţuită, domină partea sudică a pieţei. Pe cealaltă parte se află clădirea teatrului şi a operei, edificiu construit la sfârşitul secolului al XIX-lea de doi arhitecţi vienezi Fellner & Helmer (care au proiectat teatre și la Iași și la Cluj-Napoca) ce găzduieşte în acelaşi timp patru instituţii importante de cultură: Opera Română, Teatrul Naţional, Teatrul German şi Teatrul Maghiar.

Un covor de flori, o alee cu bănci şi o fântână cu peşti decorează partea centrală a pieţei. În zona pietonală au loc târguri de iarnă sau de mărţişor, concerte şi alte evenimente culturale. În imediata apropiere a Pieţei Victoriei se află Castelul Huniade, cea mai veche clădire din Timişoara, ce adăposteşte Muzeul Banatului şi canalul Bega.

Catedrala Mitropolitană

Una dintre clădirile simbol ale oraşului, catedrala ortodoxă a fost construită între anii 1936 şi 1946. Stilul îmbină elemente de arhitectură bizantină şi de arhitectură veche românească moldovenească. Catedrala are o înălţime de 83 de metri şi 11 turnuri acoperite cu ţiglă smălţuită colorată ce formează motive decorative tipic româneşti, iar pardoseala este formată din mozaic stilizat după modelul covoarelor bănăţene.

Cele şapte clopote, ce cântăresc împreună opt tone şi corespund fiecare unui ton muzical, au fost turnate dintr-un material rar, adus din insulele Sumatra şi Borneo, şi acordate de un compozitor român.

Catedrala Mitropolitană din Timişoara este cel mai mare edificiu religios din Timişoara.

Sinagoga din Cetate

Lăcaşul de cult evreiesc din cartierul Cetate al Timişoarei a fost construit între anii 1863-1865, după proiectul unui arhitect vienez. Sinagoga are o capacitate de circa 3.000 de persoane şi a fost realizată în stil eclectic, cu trăsături ale stilului maur care evocă vechea comunitate a evreilor spanioli din Timişoara. Ea a deservit pentru aproape 100 de ani comunitatea evreiască de rit neolog dar a decăzut la finele perioadei comuniste şi a fost închisă pe măsură ce majoritatea evreilor rămaşi în oraş după cel de-al Doilea Război Mondial au emigrat în Israel.

Renovată în anii 2000, Sinagoga a fost redeschisă după 20 de ani, în anul 2005.

Sighişoara - cetatea medievală

Singura cetate medievală locuită din estul Europei este presupusul loc de origine al lui Dracula.

Cetatea Sighişoarei a fost înfiinţată în secolul XII de coloniştii germani. Teritoriul oraşului era ocupat însă încă din antichitate, în zonă fiind descoperite vestigiile cetăţii dacice Sandava şi ale castrului roman Stenarum. Construcţia zidului cetăţii, care avea rol de apărare împotriva atacurilor turceşti, începe în anul 1350 şi durează până în secolul XVII. Zidul lung de 950 de metri era iniţial înalt de 4 metri, dar a fost ulterior înălţat cu alţi 3-4 metri. Fortificaţia a avut 14 turnuri (care aparţineau fiecare câte unei bresle meşteşugăreşti) şi 4 bastioane, din care mai există în prezent 9 turnuri şi 3 bastioane. În 1999, cetatea a fost înscrisă în patrimoniul cultural mondial UNESCO. Într-una dintre casele Sighişoarei se crede că s-ar fi născut în 1431 Vlad Ţepeş, domnitorul român care a inspirat personajul Dracula.

Turnul cu Ceas

Intrarea în cetate se face pe sub masivul Turn cu Ceas care datează de la 1280 şi a găzduit în trecut primăria oraşului. Altădată principala intrare în oraşul fortificat, turnul are 64 de metri înălţime iar zidurile solide măsoară peste 2 metri grosime. Acoperişul a fost distrus de mai multe ori şi are înfăţişarea actuală din 1894, când vechea învelitoare a fost înlocuită cu ţigle multicolore smălţuite. Edificiul primea la începutul secolului XVII un orologiu prevăzut cu două cadrane de 2,4 metri diametru, plasate pe feţele turnului dinspre cetate şi dinspre Oraşul de jos. Alături de cadrane sunt tăiate în zid nişe în care se află figurine din lemn de tei înalte de 80 de centimetri: spre Oraşul de jos ele reprezintă zeii păgâni ce personificau zilele săptămânii – Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn şi Soarele – iar spre cetate, Pacea, cu o ramură de măslin, Justiţia, cu o balanţă, şi Dreptatea, ce poartă în mână o sabie.

În Turnul cu Ceas funcţionează în prezent Muzeul de Istorie Sighişoara, ce prezintă colecţii de arheologie, etnografie, farmacie şi instrumentar medical, mobilier, ceramică transilvăneană, ceasuri de epocă şi elemente de orologerie, dar şi o cameră de tortură şi o sală de arme.

Program de vizitare: 15 mai-15 septembrie – marţi-vineri, 09:00-18:30, sâmbătă-duminică, 10:00-17:30.

Din 16 septembrie până pe 14 mai – marţi-vineri, 09:00-15:30, sâmbătă-duminică, 10:00-15:30.

www.muzeusighisoara.com

Turnurile Breslele Meşteşugarilor din Sighişoara, 19 la număr, au avut din secolul XVI statute bine definite care, de exemplu, interziceau mărirea numărului angajaţilor şi planificau procurarea materiei prime. Concurenţa între bresle era acută, iar cea dintre breslele din diferite oraşe era de-a dreptul crâncenă. De exemplu, dacă lăcătuşii din Braşov aduceau la târgul din Sighişoara lacăte şi broaşte proaste, lăcătuşii sighişoreni aveau dreptul să le confişte. După înfiinţarea breslelor, meşteşugarii au devenit tot mai înstăriţi şi au ajuns să aibă reprezentanţi în sfatul cetăţi. În fiecare turn al cetăţii funcţiona în Evul Mediu sediul unei bresle. Dintre cele care mai există astăzi, Turnul Frânghierilor este în prezent locuinţa paznicului cimitirului, Turnul Croitorilor datează din secolul al XIV-lea şi adăpostea la incendiul din 1676 un depozit de praf de puşcă care a explodat distrugându-l aproape în întregime, iar Turnul Aurarilor, care în trecut era cheia sistemului defensiv al oraşului, a fost transformat în 1935 în capelă mortuară.

Turnului Cositorarilor porneşte de la o bază pătrată, apoi devine pentagonal şi se lărgeşte pentru a deveni octogonal.

Turnul Cizmarilor există din 1521, a fost reconstruit în 1650 şi apoi modificat în 1681.

Şcoala din deal

Una dintre cele mai vechi şcoli din Transilvania, Şcoala din deal a Sighişoarei e înfiinţată la începutul secolului XVII. În clădirea medievală funcţionează şi astăzi un liceu. Scara Acoperită, numită şi Scara Şcolarilor, a fost construită în 1662 pentru a le uşura drumul elevilor spre şcoală în iernile grele. Cea mai lungă scară din Transilvania, construcţia avea la început 300 de trepte şi era protejată de un acoperiş. În urma modificărilor din 1849 au rămas doar 175 de trepte.

Legenda spune că îndrăgostiţii trebuie să se sărute pe fiecare treaptă din Scara Şcolarilor pentru a-şi dovedi că sunt făcuţi unul pentru altul.

Festivalul Sighişoara Medievală

În fiecare an, în ultimul weekend din iulie, cetatea găzduieşte Festivalul Sighişoara Medievală. Atmosfera Evului Mediu e reînviată prin apariţia de regi şi regine, prinţi şi prinţese, cavaleri şi domniţe îmbrăcaţi în costume de epocă, cu mătase şi dantele, armuri şi săbii. Spectacolul de lumini şi muzică se reinventează în fiecare an, organizatorii încercând să aducă ceva nou pentru turiştii entuziaşti.

Iaşi - metropola de pe şapte coline

Principalul oraş din nord-estul României este centrul cultural, academic şi economic al Moldovei.

Istoria sa merge până în antichitate, când era un important centru comercial. Primul document care menţionează aşezarea a fost întocmit în urmă cu 600 de ani. În 1564 Iaşiul devine capitală a Moldovei, apoi a Principatelor Române Unite (în 1859, alături de Bucureşti) şi, în timpul Primului Război Mondial, capitala României pentru doi ani. Iași este un adevărat oraș al începuturilor. În acest oraş a fost înfiinţată prima şcoală gimnazială în limba română, a fost tipărită prima carte din Moldova, s-a jucat prima piesă de teatru în limba română în 1816, prima Grădină Botanică, prima Universitate a țării, primul muzeu memorial literar, primul laureat al premiului Nobel etc. De-a lungul istoriei, oraşul a fost incendiat de tătari, turci şi ruşi, iar o mare parte a centrului istoric a fost distrus în 1944, în luptele de stradă din al Doilea Război Mondial. În a doua jumătate a secolului trecut, Iaşiul s-a dezvoltat economic, dar rămâne cunoscut drept Capitala Culturală a României şi orașul primei Universități moderne.

Palatul Culturii

Palatul Culturii este considerat o bijuterie arhitecturală a României și una din ultimele expresii ale romantismului în arhitectura oficială. Palatul Domnesc, reședința Domnitorilor (Princes / Fürsten) Moldovei a suferit o transformare arhitecturală completă din 1906 până în anul 1925, când a fost inaugurat în prezența Regelui Ferdinand. Stilul neogotic flamboyant adoptat se remarcă prin decorațiunile murale abundente, formele curbate la  ferestre care imită flacăra („flambe”), ogivele și vitraliile. Clădirea reflectă spiritul palatelor ducale din Europa de Vest, cu holuri triumfale decorate cu mozaicuri în paviment, săli foarte mari și statuete simbolice. Încă de la intrare, Holul de Onoare atrage privirea către mozaicul în pavaj ce reprezintă un bestiarum medieval. Sala Voievozilor se remarcă prin forma gotică a tavanului, prin portretele în medalion ale domnitorilor Moldovei și ale regilor României și prin șemineul cu arborele genealogic al conducătorilor țării Moldovei. Sala Coandă în schimb este o bijuterie în stil „Westminster”, cu picturi vechi ale Iașului, îngeri păzitori care arată tăblițele legilor și lambriu dintr-un material unic – „bois ciment” inventat de Henri Coandă. Vizitatorul poate face o incursiune în Turnul cu Ceas pentru a vedea mecanismul orologiului cu carrillon și pentru a experimenta sunetul celor opt clopote care reproduc Hora Unirii la orele fixe. Din 1955, clădirea reprezintă un spațiu muzeal complex și gâzduiește Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă şi Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii. Ai nevoie de minim 3 ore care să parcurgi pe îndelete toate muzeele și expozițiile temporare din Palat.

Palatul Culturii: Piaţa Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 1

www.palatulculturii.ro

În faţa Palatului Culturii a fost amplasată, în 1833, statuia lui Ştefan cel Mare, cel mai important domnitor al Moldovei (1457-1504), ales în 2006 drept cel mai mare român în timpul campaniei TVR. Legenda urbană spune că sculptorul francez Emmanuel Fremiet ar mai fi lucrat și statuia ecvestră a unui voievod polonez în același timp și că ar fi fost schimbate în timpul livrării. Un detaliu secret al statuii face însă ca vizitatorul să descopere că este cu adevărat vorba despre marele Ștefan cel Mare.

Repere spirituale

Cel mai vechi lăcaş de cult care s-a păstrat până astăzi în oraş este Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, construită de Ştefan cel Mare în 1492. Situată în apropierea Curţii domneşti, aceasta a servit drept biserică mitropolitană. Catedrala Mitropolitană a fost înălţată în secolul al XIX-lea, într-un stil inspirat de renaşterea italiană. Monumentalul lăcaş de cult cu patru turle a fost sfinţit în prezenţa Regelui Carol I şi adăposteşte racla cu moaştele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. O adevărată bijuterie arhitectonică şi spirituală este Biserica Trei Ierarhi, ridicată în secolul XVII. Construcţia de inspiraţie bizantină este o îmbinare a elementelor tradiţionale cu ornamente orientale pline de fast, o adevărată broderie în piatră. Aici au fost aduse iniţial de la Constantinopol moaştele Sfintei Parascheva, înainte de a fi mutate în Catedrala Mitropolitană. În cartierul Târgu Cucului este amplasată Sinagoga Mare, construită în 1672, fiind cel mai vechi edificiu de cult mozaic de pe teritoriul României.

Grădina Copou

Iaşiul este construit pe şapte coline. În anul 1834, pe una dintre ele a fost amenajat primul parc din oraş, care găzduieşte în centrul său cel mai vechi monument românesc de for public, Obeliscul cu Lei, ridicat în semn de recunoștință pentru cele două mari imperii: cel protector - Rusia și cel suzeran - Turcia, care au contribuit la întocmirea Regulamentului Organic (un fel de Constituție). Mihai Eminescu, cel mai cunoscut poet român, îşi găsea inspiraţia în acest parc, la umbra unui tei bătrân, vechi de peste 500 de ani, care stă în picioare şi azi, în apropierea muzeului dedicat personalităţii sale literare. În vecinătatea sa, aleile scriitorilor sunt dominate de statuia Veronicăi Micle, muza sa literară și a lui Ion Creangă, marele său prieten.

Palatul Universității Alexandru Ioan Cuza este un simbol arhitectural al Iașului, cu vestita Sală a Pașilor Pierduți. Aici, o înșiruire de 19 picturi murale pictate a secco, dominate de albastru, te vor introduce în viziunea renumitului pictor Sabin Bălașa. Biblioteca Universității Tehnice ,,Gheorghe Asachi” din palat a fost nominalizată de aproape un milion de utilizatori ai site-ului viral BoredPanda în topul „celor mai maiestoase 30 de biblioteci din lume” în 2015. Aici vei pătrunde într-o lume aparte, într-un stil eclectic – un amestec de baroc și neogotic cu aspect regal: arcade circulare, pilaștri de marmură roșie, sculptură fină în lemn, elemente de detaliu aurite și un tavan casetat ce domină întreaga încăpere lungă de 55 de metri.  

Teatrul Naţional

La începutul secolului XIX, Iaşiul era martorul primului spectacol de teatru în limba română. Construită în urmă cu mai bine de 100 de ani, clădirea Teatrului Naţional din Iaşi a fost proiectată de arhitecţii vienezi Helmer și Fellner, în stil neoclasic. Sala Mare are 750 de locuri şi ornamente de inspiraţie barocă şi rococo. Teatrul este iluminat de peste 1.400 de lămpi electrice şi de un candelabru cu 109 becuri din cristal de Veneţia. De la uzina electrică a teatrului s-au alimentat primele instalaţii de iluminat public din oraş. Teatrul Național Vasile Alecsandri a fost desemnat drept al doilea teatru din lume care „îți taie răsuflarea”, conform unui top mondial realizat de BBC și a devenit o adevărată atracție turistică.

Teatrul Naţional Vasile Alecsandri: Str. Agatha Bârsescu nr. 18 (Se pot organiza vizite cu programare).

www.teatrulnationaliasi.ro

Suceava - cetatea de scaun

Cea mai înfloritoare perioadă a Moldovei istorice a fost în timp ce capitala era la Suceava.

În nord-estul României, la 450 de kilometri de Bucureşti și la 150 km de Iași, oraşul Suceava respiră o istorie de milenii. Arheologii au stabilit că primii locuitori s-au aşezat aici în paleolitic. În secolele II-III dacii liberi au lăsat în urma lor, peste veacuri, vestigii marcate de propria tradiţie, dar şi de influenţe romane.

Mica aşezare se transformă în oraş în urmă cu mai bine de 700 de ani şi devine capitala Moldovei. Timp de două secole, Suceava este principalul centru comercial şi politic al provinciei istorice. Apogeul este atins în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504), de numele căruia se leagă epoca de aur a cetăţii. După o perioadă de declin şi ocupaţie austriacă, oraşul redevine teritoriu românesc în 1918, iar după al Doilea Război Mondial cunoaşte o industrializare rapidă, care nu i-a ştirbit însă tradiţiile şi faima istorică.

Palatul Administrativ din Suceava a fost construit în anul 1904 de către un arhitect austriac.

Curtea Domnească

În centrul oraşului Suceava pot fi văzute ruinele reşedinţei domneşti, un complex ridicat în secolele XIV-XV. Construcţiile iniţiale din lemn au fost înlocuite cu ziduri de piatră şi erau prevăzute cu pivniţe. Săpăturile arheologice au scos la iveală materiale care dovedesc fastul cu care a fost împodobit palatul voievodal, printre care fragmente din sobe în stil gotic.

Cetatea Sucevei

Edificiul a fost construit la sfârşitul secolului XIV şi consolidat ulterior pentru a face faţă artileriei inamice. Zidurile groase de trei metri ale Cetăţii de Scaun erau întărite cu bastioane, iar un şanţ adânc proteja cetatea de atacurile infanteriei. Sfatul ţării se întrunea într-o sală de mari dimensiuni, dar restul încăperilor era destinat soldaţilor. Domnitorul şi familia sa locuiau în oraş, la Curtea Domnească, iar în cetate ce refugiau doar în caz de de pericol. Fortăreaţa a fost distrusă în secolul XVIII şi a devenit carieră de piatră pentru locuitorii oraşului, până în urmă cu 100 de ani, când arheologii au dezgropat zidurile vechiului monument.

Zidurile cetăţii au rezistat mai multor asedii.

Ruinele curţii domneşti se află în perimetrul oraşului medieval.

Cetatea de Scaun a Sucevei poate fi vizitată de marţi până duminică, vara între orele 08:00 şi 20:00 şi iarna între orele 09:00 şi 17:00.

Lăcaşe de cult

Moştenirea spirituală a Sucevei este prezentă la tot pasul prin bisericile istorice care împodobesc oraşul. Cea mai veche dintre ele este Biserica Sfântul Gheorghe, care datează din secolul al XIV-lea. Edificiul se află în apropierea Curţii domneşti şi a fost Catedrala Mitropolitană a Moldovei, aici având loc ceremonia de învestire a domnitorului Ştefan cel Mare. Comercianţii şi meşteşugarii armeni, care formau o comunitate importantă a oraşului, au ridicat Biserica Sfânta Cruce în urmă cu aproape 600 de ani. Un secol mai târziu, românii au construit Biserica Sfântul Nicolae şi Biserica Coconilor.

Biserica Sfântul Nicolae prezintă trăsăturile arhitecturii moldoveneşti.În curtea Bisericii Sfânta Cruce a funcţionat şi o şcoală armeană.

Muzee

Istoria Moldovei, din cele mai vechi timpuri şi până la cel de-al Doilea Război Mondial, este etalată în cele 27 de săli ale Muzeului de Istorie. Ştefan cel Mare este prezent alături de curtenii săi într-o reconstituire a Sălii Tronului, iar cele mai preţioase obiecte descoperite în zonă sunt expuse în Sala Tezaurului, care găzduieşte monede, bijuterii, arme, medalii şi accesorii vestimentare.

Muzeul de Istorie face parte din Complexul Muzeal Bucovina, care mai cuprinde, printre altele, Muzeul de Etnografie Hanul Domnesc, Muzeul Satului Bucovinean, Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, un planetariu şi case memoriale ale personalităţilor culturale care au trăit în oraş.

Muzeul de Istorie: Str. Ştefan cel Mare nr. 33

Muzeul este deschis de marţi până duminică, vara între orele 10:00 şi 18:00 şi iarna între orele 09:00 şi 17:00.

La pas prin oraş

O plimbare pe străzile Sucevei este prilejul de a descoperi statuile domnitorilor Moldovei, parcul central şi clădirile cu statut de monument istoric. Dintre acestea se remarcă Gara Burdujeni, construită la începutul secolului al XX-lea pe graniţa dintre România şi Imperiul Austro-Ungar, Liceul de Artă şi Liceul Ştefan cel Mare, ambele realizate în stil baroc, Palatul de Justiţie, care funcţionează pe locul unei cazărmi militare, şi Casa Polonă, unde au fost instalate primele aparate de proiecţie cinematografică din oraş.

Palatul de Justiţie impresionează prin simplitate şi soliditate.

Sinaia - perla Carpaţilor

Cea mai frumoasă staţiune montană din România are atracţii pentru toate anotimpurile.

Situată la 100 de kilometri de Bucureşti, Sinaia este o aşezare relativ tânără. Prima construcţie pe acest teritoriu este Mănăstirea Sinaia, care datează din secolul al XVII-lea. Zona începe să se anime după ce austriecii fac drumul de pe valea râului Prahova pentru a trece munţii din Transilvania şi a-i ataca pe turci în Ţara Românească. Odată cu apariţia carelor negustoreşti se înfiinţează şi hanuri, iar ţinutul începe să se populeze.

Interesul public pentru Sinaia ia amploare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după ce primul rege al României, Carol I, vizitează micul sat de munte şi, fermecat de peisaj, decide să construiască aici o reşedinţă regală.

La câţiva kilometri de Sinaia se află Stâna Regală, o poiană străjuită de Stânca Franz Joseph, unde se spune că a avut loc o întâlnire de taină între împăratul austriac şi Regele Ferdinand al României. Stânca este amenajată cu trepte şi balustrade şi oferă o splendidă vedere de ansamblu asupra întregii regiuni.

Peleş şi Pelişor

Peleş şi Pelişor

Regele Carol I a cumpărat Domeniul Sinaia din fonduri personale. Castelul Peleş a fost folosit ca reşedinţă de vară, dar şi ca loc de desfăşurare a unor evenimente politice importante, cum a fost consiliul de coroană din 1914 care a hotărât neutralitatea iniţială a României în Primul Război Mondial. Familia Regală a primit oaspeţi importanţi la Peleş, printre care Împăratul Franz Joseph, care s-a declarat încântat de castel.

Exteriorul castelului este realizat în stilul neorenaşterii germane, iar cele aproximativ 160 de camere au stiluri variate (renaştere germană, italiană şi engleză, baroc german, rococo francez etc.). Printre încăperile castelului se numără Sala de Consilii, Salonul Florentin, Sala Maură, Sălile de Arme, Sala de Teatru, Sala de Concerte, Salonul Turcesc şi altele, toate decorate somptuos.

La câteva sute de metri de Peleş este amplasat Pelişorul, un castel de mici dimensiuni, inaugurat în 1903 ca reşedinţă a principilor moştenitori. Regimul comunist a confiscat toate proprietăţile regale în 1948, iar Castelul Peleş a devenit muzeu 5 ani mai târziu.

Cu toate acestea, în ultimii ani ai dictaturii comuniste, întreaga zonă a fost închisă pentru public. După 1990, castelele Peleş şi Pelişor au fost reintroduse în circuitul turistic.

Muzeul Naţional Peleş: Str. Peleşului nr. 2

www.peles.ro

Castelul Peleş ocupă un loc important în rândul reşedinţelor monarhice din Europa.

Pelişorul are silueta unui chalet elveţian.

Mănăstirea Sinaia

Lăcaşul de cult în jurul căruia a apărut staţiunea a fost construit de un boier după un pelerinaj la Muntele Sinai. Iniţial, a adăpostit 12 călugări (după modelul celor 12 apostoli ai lui Hristos), dar numărul acestora a crescut cu trecerea anilor. La mijlocul secolului XIX, lângă vechea biserică realizată în stil brâncovenesc (caracteristic arhitecturii Ţării Româneşti) a fost construită o nouă biserică mai mare şi un nou rând de chilii. Clopotul mănăstirii a fost adus de la Bucureşti şi cântăreşte 1.700 de kilograme.

Complexul mai cuprinde şi primul muzeu religios din România, inaugurat în 1895, cu ocazia bicentenarului mănăstirii.

Biserica nouă a Mănăstirii Sinaia era, în secolul XIX, primul lăcaş de cult iluminat electric din România.

Cazinoul

Construit în numai un an şi dat în folosinţă în urmă cu aproape un secol, Cazinoul din Sinaia este unul dintre simbolurile oraşului. La inaugurarea sa au participat personalităţile marcante ale vremii, printre care Familia Regală şi compozitorul George Enescu, care îşi va cumpăra o casă în Sinaia, actualmente devenită muzeu. Cazinoul este amplasat în partea de nord a parcului din centrul oraşului, pe locul unde fusese construită prima vilă din staţiune. Jocurile şi eleganţa au făcut din Cazinou una dintre atracţiile irezistibile ale staţiunii Sinaia: în perioada sa de glorie îi treceau pragul chiar 800 de persoane pe zi. În zilele noastre, elegantul Cazinou adăposteşte un centru internaţional de conferinţe.

La Cazinoul din Sinaia s-au făcut averi fabuloase, dar au avut loc şi falimente răsunătoare.

Atracţii de sezon

Sinaia este vie pe tot parcursul anului. Amplasarea montană îi atrage pe amatorii de sporturi de iarnă, Sinaia fiind paradisul schiorilor. În celelalte anotimpuri staţiunea oferă locuri de odihnă şi drumeţii în împrejurimile spectaculoase.

Cei pasionaţi de munte au la dispoziţie mai multe trasee cu diferite grade de dificultate. Telecabina urcă din staţiune până la Cota 2000, de unde se poate pleca într-o excursie de câteva ore pe platoul Bucegilor.

Parcul central din Sinaia este avantajat de culorile toamnei.

Curtea de Argeş - necropola voievozilor

Domnitorii şi regii României se odihnesc în pace într-un oraş care păstrează strălucirea de odinioară.

Curtea de Argeş este prima capitală a Ţării Româneşti, teritoriul cuprins între Carpaţi şi Dunăre. Încă din secolul XIV, voievozii români şi-au stabilit reşedinţa în oraşul de pe râul Argeş. Aici au fost negociate multe dintre relaţiile internaţionale din Europa de Sud-Est a secolului XV şi tot aici au fost înfiinţate prima monetărie şi prima mitropolie a ţării.

Biserica Mănăstirii Argeşului, veche de aproape 500 de ani, este una dintre cele mai valoroase construcţii religioase din zonă.

Curtea de Argeş intră într-un con de umbră la jumătatea mileniului trecut, dar redevine importantă după ce România devine regat. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Carol I construieşte Palatul Episcopal, unde îşi petrece timpul deseori. Ulterior, Biserica Mănăstirii Argeşului este aleasă ca loc al mormintelor Familiei Regale.

Biserica Mănăstirii Argeşului este principalul reper turistic al oraşului.

Palatul Episcopal era folosit de Familia Regală ca reşedinţă de vară.

Mănăstirea Argeşului

Într-un parc amenajat în stil franţuzesc, în faţa Palatului Episcopal se ridică silueta zveltă a Bisericii Mănăstirii Argeşului, construită la începutul secolului XV, în timpul domnitorului Neagoe Basarab. Exteriorul bisericii este realizat în stil oriental, iar interiorul este dominat de 12 coloane cu ornamente florale şi de criptele a doi domnitori medievali şi a două cupluri regale. Legenda construirii mănăstirii spune că zidurile ridicate ziua se dărâmau inexplicabil în fiecare noapte. Pentru a rupe blestemul, constructorul bisericii, Meşterul Manole, ar fi zidit-o în pereţii bisericii pe soţia sa, Ana. Apoi, când mănăstirea a fost gata, Manole şi zidarii lui s-ar fi lăudat că pot face una şi mai frumoasă. Pentru ca mănăstirea lui să rămână fără de seamăn, Neagoe Basarab a poruncit ca schelele să fie dărâmate, iar zidarii au fost blocaţi pe acoperiş. Ei şi-au făcut aripi din şindrilă şi au încercat să zboare de pe turle, dar s-au zdrobit de pământ. Legenda mai spune că în locul în care s-a prăbuşit căpetenia constructorilor a apărut un izvor, care astăzi poartă numele de Fântâna Meşterului Manole.

Mănăstirea Curtea de Argeş: Bd. Basarabilor nr. 1

Mănăstirea poate fi vizitată vara între orele 08:00 şi 20:00, iar iarna între orele 08:00 şi 17:00.

Biserica Domnească adăposteşte rămăşiţele a şase voievozi români.

Biserica Domnească: Str. Negru Vodă nr. 2

Bisericile istorice

Spaţiul fostei curţi voievodale este dominat de unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii româneşti medievale, Biserica Domnească, construită la jumătatea secolului XIV. Dacă exteriorul este dominat de zidăria simplă, cu piatră de râu şi cărămidă, interiorul bizantin are o valoare artistică inestimabilă. Pictura originală este foarte bine conservată, cele peste 300 de fresce reprezentând scene biblice. Biserica Domnească a devenit necropolă domnească şi centru mitropolitan, bucurându-se de o poziţie respectată în viaţa spirituală a ţării, până la începutul secolului XV, când capitala s-a mutat la Târgovişte. În prezent, slujba religioasă se oficiază o singură dată pe an, de Sfântul Nicolae, hramul bisericii. Peste drum de Biserica Domnească, pe un platou înalt, se ridică ruinele Bisericii Sân Nicoară, veche de 700 de ani. Turnul său înalt era folosit ca foişor de foc şi punct de observaţie, dar conţinea şi un sistem de comunicare prin făclii cu Cetatea Poienari, aflată la 25 de kilometri distanţă.

Transfăgărăşan

Curtea de Argeş este situată pe Transfăgărăşan, unul dintre cele mai spectaculoase trasee rutiere din Europa și „World's best road trip” după renumitul show televizat britanic „Top Gear”. La doar 20 de kilometri de oraş, însoţind cursul râului Argeş, domolit în apele lacului de acumulare Vidraru, şoseaua începe să urce şerpuit prin pădurile dese, ajunge aproape de crestele golaşe ale munţilor, trece printr-un tunel lung de aproape un kilometru, atinge o înălţime de peste 2.000 de metri, apoi coboară abrupt de partea cealaltă a Munţilor Carpaţi, în Transilvania. Transfăgărăşanul a fost inaugurat în 1974, cu eforturi materiale considerabile şi cu preţul multor vieţi omeneşti. Din cauza înălţimii considerabile, şoseaua este acoperită de zăpadă pe timp de iarnă, fiind închisă circulaţiei din luna noiembrie până în iunie pe o porțiune de 25 de km între Piscu Negru și Bâlea Cascadă.

În partea dinspre Curtea de Argeş, pe o stâncă ce se ridică deasupra şoselei, Cetatea Poenari îşi selectează vizitatorii temerari prin intermediul celor aproape 1.500 de trepte care asigură accesul la zidurile aflate la o înălţime de 860 de metri. Cetatea era ultimul refugiu al domnitorilor români în faţa năvălitorilor, aici adăpostindu-se de turci şi Vlad Ţepeş.

Târgovişte – capitala istorică

Fosta reşedinţă domnească a influenţat destinul medieval şi modern al României.

La 80 de kilometri de Bucureşti, într-o zonă în care se întâlnesc dealurile şi câmpia, Târgovişte stă pe o moştenire istorică de secole. Timp de mai bine de trei veacuri, oraşul a fost cel mai de seamă centru economic, politic, militar şi cultural al Ţării Româneşti. Ruinele Curţii Domneşti stau mărturie a importanţei oraşului în epocă. Reşedinţă domnească şi Capitală între secolele XV şi XVII, Târgovişte este locul de unde domnitorul Mihai Viteazul a pornit să realizeze prima unire a Ţărilor Române. La sfârşitul secolului XIX, oraşul se modernizează prin introducerea iluminatului public, construcţia căii ferate spre Bucureşti şi înfiinţarea primelor întreprinderi industriale.

În timpul revoluţiei române din 1989, la o garnizoană militară din oraş a fost executat cuplul dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Curtea Domnească reprezintă unul dintre cele mai importante ansambluri de arhitectură medievală din România.

Curtea Domnească

Reşedinţă a domnitorilor români, Curtea Domnească era un complex de clădiri în care locuiau familia, curtenii şi slujitorii înalţilor demnitari. Complexul păstrează încă urmele delimitărilor în zone de interes: zona rezidenţială, zona fortificaţiilor militare, grădinile domneşti etc.

Ruinele palatului domnesc sunt încadrate de două lăcaşuri de cult care au supravieţuit trecerii timpului. Biserica Mare Domnească, veche de peste 400 de ani, are o amplă galerie a portretelor domnitorilor români, în timp ce Biserica Sfânta Vineri este singurul monument de arhitectură din Ţara Românească ce datează de la mijlocul secolului XV păstrat în forma primară până astăzi.

Curtea este aşezată la umbra Turnului Chindiei, construit la mijlocul secolului XV ca obiectiv de pază, dar şi ca foişor de foc şi adăpost pentru tezaur. În prezent, Turnul Chindiei găzduieşte o expoziţie de documente, arme şi obiecte care i-au aparţinut domnitorului Vlad Ţepeş, ctitorul său.

Turnul Chindiei este simbolul oraşului Târgovişte.

Complexul Muzeal Curtea Domnească: Calea Domnească nr. 181

Curtea Domnească poate fi vizitată de marţi până duminică, între orele 08:00 şi 18:30.

www.muzee-dambovitene.ro

Târgu Jiu - oraşul lui Brâncuşi

Originar dintr-o comună aflată în apropiere, sculptorul Constantin Brâncuşi şi-a legat destinul de Târgu Jiu.

În satul Hobiţa, la 24 de kilometri de Târgu Jiu, poate fi vizitată casa-muzeu în care s-a născut Constantin Brâncuşi. În apropierea Carpaţilor şi a unuia dintre cele mai spectaculoase defilee din România, oraşul este construit pe vatra unui sat dacic din Antichitate, printre păduri sălbatice. Târgu Jiu este aflat la intersecţia drumurilor dintre Dunăre, Transilvania şi Banat şi o mare parte din armata romană a trecut pe aici în timpul războaielor de cucerire a Daciei. Mai târziu, în Evul Mediu, a devenit un important centru comercial. Numele oraşului vine de la râul Jiu, care-l străbate de la nord la sud. Municipiul păstrează o parte din arhitectura în stil vechi românesc cu influenţe orientale şi din Renaşterea franceză şi germană. Faimosul sculptor Constantin Brâncuşi a proiectat şi construit la Târgu Jiu un ansamblu monumental în aer liber, ca omagiu adus eroilor români căzuţi în luptele Primului Război Mondial.

Constantin Brâncuşi este unul dintre cei mai importanţi sculptori ai secolului XX.

Lucrările sale au revoluţionat limbajul plastic şi sunt expuse în mari muzee din întreaga lume. Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu a fost realizat de Brâncuşi în 1938 şi se află în parcul din centrul oraşului. Cele trei sculpturi monumentale – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului – sunt amplasate pe Calea Eroilor, o axă lungă de peste un kilometru. Masa Tăcerii simbolizează întâlnirea viitorilor eroi înaintea bătăliei, iar cele 12 scaune din jurul său au forme de clepsidre. Prin Poarta Sărutului se face trecerea spre o altă viaţă, dar sculptura este şi un simbol al căsătoriei. Cea mai importantă piesă a ansamblului este Coloana Infinitului, înaltă de aproape 30 de metri, şi reprezintă recunoştinţa eternă pentru românii care au murit în războiul de reîntregire. Ansamblul Monumental Calea Eroilor din Târgu Jiu a fost inclus în Patrimoniul European în anul 2003.

Coloana Infinitului este testamentul spiritual al lui Constantin Brâncuşi.

Poarta Sărutului are forma unui Arc de Triumf.

În satul Hobiţa, la 24 de kilometri de Târgu Jiu, poate fi vizitată casa-muzeu în care s-a născut Constantin Brâncuşi.

Constanţa - vraja mării

Unul dintre cele mai mari oraşe din România îmbină moştenirea trecutului cu beneficiile modernităţii.

Constanţa este principalul port românesc la Marea Neagră şi unul dintre cele mai mari din Europa. Istoria sa începe în secolul VII î.Ch., pe vremea când se numea Tomis, ceea ce face din Constanţa cel mai vechi atestat oraş de pe teritoriul României. Importanţa Tomisului a crescut după ce a devenit parte a Imperiului Roman, mai ales în timpul domniei lui Constantin cel Mare, din numele căruia derivă actuala denumire a oraşului. Pe lângă români, populaţia Constanţei include turci, tătari, lipoveni, greci, armeni şi alte minorităţi. Împletirea stilurilor arhitectonice, ca urmare a convieţuirii de secole a minorităţilor, face din Constanţa unul dintre cele mai fermecătoare oraşe ale României. Partea de nord a Constanţei, staţiunea Mamaia, este principala atracţie turistică estivală a litoralului românesc.

Cazinoul este cea mai importantă clădire Art Nouveau din România.

Sediul impunător al Muzeului de Istorie este fosta primărie a oraşului.

Cazinoul

Imaginea simbolică a Constanţei este silueta albă a Cazinoului, proiectată pe albastrul mării. Amplasată pe faleză, clădirea impunătoare, realizată în stilul Art Nouveau, a fost gândită de un arhitect francez şi inaugurată în 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand, viitor rege al României.

În scurt timp, cazinoul a devenit unul dintre cele mai frecventate din Europa şi a atras împătimiţi ai jocurilor de noroc din toată lumea. În timpul războiului, cazinoul a devenit ţinta bombardamentelor dar a supravieţuit cu pagube mici. În acea perioadă a fost transformat în spital de campanie, dar ulterior şi-a reluat activitatea şi a continuat să provoace pasiuni intense printre amatorii de lux.

Muzeul de Arheologie

La sfârşitul secolului al XIX-lea, lucrările de extindere a oraşului au dus la descoperirea unor însemnate mărturii arheologice din vremea anticului Tomis. Pentru ca ele să rămână în patrimoniul naţional, autorităţile vremii au înfiinţat Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, o instituţie care găzduieşte peste 430.000 de exponate, printre care o colecţie foarte valoroasă de monede. În apropierea sa se află un impresionant edificiu roman cu mozaic din secolul al IV-lea. Cele trei terase ale edificiului făceau legătura dintre nivelul oraşului şi portul antic, iar o parte importantă a mozaicului policrom original poate fi văzută şi în ziua de azi.

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie: Piaţa Ovidiu nr. 12

Din 1 mai până în 30 septembrie muzeul este deschis zilnic între orele 08:00 şi 20:00.

În extrasezon, muzeul este închis în zilele de luni şi marţi, în restul timpului fiind deschis între orele 09:00 şi 17:00.

www.minac.ro

Portul

Constanţa s-a dezvoltat în jurul portului, a cărui istorie se confundă cu cea a oraşului şi merge până în antichitate. Portul se află la intersecţia unor importante rute comerciale şi este unul dintre principalele centre de distribuţie care deservesc regiunea Europei Centrale şi de Est. Oraşul are şi un cochet port destinat turismului nautic, în care velele ambarcaţiunilor sportive se aliniază legănate de mişcarea valurilor.

Delfinariul

Spectaculoase dresuri de delfini şi de lei de mare, păsări exotice, un planetariu, un observator astronomic şi o mini-grădină zoologică – toate acestea fac parte din Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, situat în partea de nord a oraşului, în apropierea staţiunii Mamaia. Delfinariul a fost inaugurat în 1972 şi este primul din sud-estul Europei. Cele două bazine – unul acoperit şi unul în aer liber – au fost modernizate în ultimii ani, iar în 2010 au fost aduşi aici trei delfini din China. Din Complex face parte şi Acvariul public, inaugurat în 1958, localizat pe faleză, în apropierea Cazinoului. În cele 57 de bazine ale sale vizitatorii pot vedea peste 120 de specii de vieţuitoare acvatice.

Aqua Magic

Atracţiile acvatice şi adrenalina sunt atuurile Aqua Magic, complexul de distracţii poziţionat la intrarea în staţiunea Mamaia. Cheful de aventură, dar şi dorinţa de relaxare sunt satisfăcute în mod egal în cel mai mare parc acvatic din România. Poţi să te bronzezi pe şezlong sorbind dintr-un cocktail sau să pluteşti pe un colac purtat de râul artificial care curge leneş, dar, dacă vrei senzaţii tari, ai la dispoziţie toboganele întortocheate prin care treci în mare viteză. Dintre cele 14 atracţii ale parcului, 2 sunt destinate exclusiv copiilor. Piscinele, căderile de apă şi bazinele însumează o suprafaţă activă de apă egală cu cea a unui teren de fotbal.

Mangalia - steaua Sudului

Cea mai veche staţiune a litoralului românesc are în spate peste 25 de secole de istorie.

În apropierea graniţei cu Bulgaria, oraşul Mangalia se ridică pe locul vechii cetăţi Callatis, o colonie grecească înfiinţată pe ţărmul Mării Negre în secolul VI î.Ch. ale cărei urme se văd şi în zilele noastre. Numele de Mangalia este dat de tătari, care au invadat cetatea în Evul Mediu şi care formează şi astăzi una dintre principalele comunităţi etnice ale oraşului. Apele sulfuroase cunoscute din antichitate au făcut din Mangalia prima staţiune balneo-climaterică din România. Media de temperatură anuală este cea mai ridicată din ţară, iar mulţi artişti români din secolul trecut veneau aici atraşi de climatul apropiat de cel mediteranean şi de nisipul foarte fin al plajelor late, scăldate de valurile blânde ale Mării Negre.

După o baie în mare sau după şedinţele de tratament balnear, puteţi trece pe la Moscheea "Esmahan Sultan", cel mai vechi lăcaş de cult musulman din România, construit în secolul XVI. Pentru cei pasionaţi de antichitate, Muzeul de Arheologie Callatis expune un inventar bogat de obiecte preistorice şi greco-romane, iar cei cu înclinaţii tehnice pot vizita Muzeul Marinei şi colecţia sa de artilerie navală şi antiaeriană.

O excursie în împrejurimile staţiunii trebuie să includă neapărat Herghelia Mangalia, cea mai mare din sud-estul Europei, aflată între şoseaua spre Constanţa şi ţărmul Mării Negre, la doar trei kilometri de oraş. Vizitatorii pot admira superbele exemplare de cai Pursânge Arab, dar pot face şi plimbări de agrement călare sau cu trăsura, de-a lungul falezei. La 12 kilometri spre sud, chiar la graniţa cu Bulgaria, localitatea Vama Veche este un punct de atracţie pentru turiştii nonconformişti de orice vârstă. Un fost sat de pescari, Vama Veche este renumită pentru concertele şi cluburile de pe plajă, unde se dansează direct pe nisip, dar şi pentru oferta gastronomică bogată.

Vechiul far este un motiv în plus pentru o plimbare pe dig.

Hotelurile şi sanatoriul balnear îşi aşteaptă în fiecare sezon oaspeţii.

Mangalia este al doilea port maritim românesc, după Constanţa.

Mangalia este situată la 54 de kilometri de oraşul Constanţa, de unde se poate ajunge cu trenul sau cu maşina, pe DN 39/ E 87.


Galerie foto