Județul Tulcea

Turismul rural are tradiție în Rezervația Biosferei Delta Dunării, multe familii de localnici găzduind și însoțind vizitatorii în hățișurile deltei, dezlegându-le tainele pescuitului, gastronomiei locale, a tradițiilor și obiceiurilor variatelor etnii ce conviețuiesc în Delta Dunării.

Dezvoltarea ecoturismului prin activitățile care pun în valoare potențialul turistic al localitățiilor din Deltă: pescaturism, birdwatching, trasee culinare printre mâncărurile specifice.

Cetatea Aegyssus se află pe Dealul Monumentului, situat în partea de est a orașului Tulcea. Cetatea are origini celtice și se crede că a fost construită în secolul al IV-lea î.Ch. Prima atestare a așezării și a cetății, sub denumirea de Tulcsa, datează din secolul al XVII-lea, fiind descrisă ca o cetate cu șapte turnuri, aflată pe malul Dunării, care controlează traficul fluvial spre și dinspre Dunăre.

Cetatea Enisala este singura cetate medievală din Dobrogea. Aceasta a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIII-lea, de către puterile comerciale bizantine, apoi de cele genoveze, și a avut rol militar. În secolul al XIV-lea cetatea a fost inclusă în sistemul de apărare a Țării Românești, apoi a fost transformată în garnizoană a Imperiului Otoman. De-a lungul timpului, o parte din cetate a fost reconstruită, în prezent din aceasta rezistând doar câteva ziduri și un turn. Cetatea este cunoscută și sub denumirile Heraclia sau Heracleea.

În localitatea Babadag din județul Tulcea există două clădiri impresionante ce reflectă stilul arhitectural turcesc. Una dintre acestea este Casa Panaghia, ce adăpostește Expoziția de Artă Orientală. Muzeul include numeroase obiecte tradiționale turcești, precum: bijuterii, vase, țesături, broderii, haine de port și obiecte utilizate pentru diverse ceremonii. Acestea ilustrează arta populară tradițională a turcilor și a tătarilor din Dobrogea.

În apropierea Muzeului Oriental se află Geamia turcească, o construcție istorică și religioasă, realizată în Evul Mediu și care este considerată a fi cel mai vechi monument de arhitectură musulmană din România. Aici se află și mormântul Pașei Ali-Gazi.

Prin bogățiile sale naturale și poziția sa geografică, Delta Dunării cu relieful său variat și roditor, cu clima sa văratică și cu diversitatea de bogății naturale, a atras prezența omului. Pentru timpurile preistorice, vestigiile arheologice sunt singurele izvoare care ne vorbesc de vechimea și formele de cultură și civilizație ale omului care a trăit aici. Tot litoralul de la Sinoie și până la insula Popina din nordul lacului Razim a fost vatra de formare și evoluție a civilizației neolitice de tip Hamangia (azi Baia) – 5000-3000 î.Ch. Figurinele de lut ce aparțin acestei culturi sunt exprimări ale unei vieți spirituale cotidiene, iar cele două statui de lut, cunoscute cu numele de "Gânditorul" și "Femeia șezând", reprezintă familia pereche și sunt considerate capodopere ale artei neolitice universale. Fortificațiile cu şanţuri și valuri de pământ de pe promontoriile de la Sinoie, Enisala, Babadag, Tulcea și Somova etc. Și movilele răzlețe de-a lungul fluviului sau pe creasta colinelor de la Dunăre la Razim, sunt vestigiile rămase din organizarea comunităților din epoca civilizației fierului (1200-500 î.Ch.). Tezaurul princiar descoperit într-un astfel de mormânt tumular la Agighiol, la care se alătură bogatele necropole de la Murighiol și Enisala, ca și marea cetate de refugiu de la Beștepe, sunt documente și afirmări ale unei civilizații sedentare creată de autohtoni geți, după cum i-am cunoscut din izvoarele grecești, sau daci, după cele romane. Urcând spre nord descoperim un mare centru economic în perioada romană, orașul Halmyris (azi Murighiol). După Dinogeția (de pe insula Bisericuța din satul Garvăn), Halmyris este cel mai cunoscut din punct de vedere arheologic dintre toate cetățile: Salsovia (Mahmudia), Talamonium (Nufăru), Aegyssus (Tulcea), Noviodunum (Isaccea), sau altele al căror nume s-a pierdut în timp, cum sunt cetățile romane de la Enisala, cea de pe dealul Parcheșului etc. Portulanele și hărțile genoveze, ca și izvoarele bizantine, vorbesc foarte mult de pescuitul și de comerțul cu tot felul de produse în sec. X-XV în porturile dunărene la Solina (Sulina de azi), Licostoma (Periprava), Vicina (ipoteze incerte asupra vetrei sale). Războaiele ruso-turcești din sec. al XVIII-lea și al XIX-lea, ca și administrația rusească în Delta Dunării de până la 1856 au distrus tot ce-a putut exista aici din perioada existenței Dobrogei la Ţara Românească și la Moldova și mai ales din perioada stăpânirii turcești. Cele două mari centre comerciale din inima Deltei Dunării: Chilia și Sulina au renăscut după războiul Crimeei. În perioada de la 1856 și până la 1940, Sulina a cunoscut o dezvoltare economică, urbanistică și spirituală, nu atât prin amploare, cât mai ales printr-un specific care a reușit să o individualizeze între toate orașele dunărene din țara noastră. Din toată zestrea sa spirituală și urbană, astăzi mai dăinuie câteva clădiri, în frunte cu Palatul Comisiei Europene a Dunării, farurile ei vechi și noi, iar bisericile și cimitirul său îi dau cu prisosință imaginea orașului cosmopolit de altădată.

Dobrogea este cunoscută ca fiind zona în care locuiesc cele mai multe etnii din România.

Delta Dunării - unica deltă din lume declarată rezervație a biosferei;

Munții Măcinului sunt cei mai vechi munți din România, rezultat al orogenezei Hercinice, având o deosebită importanță între munții țării, interesul cercetătorilor fiind orientat, datorită numeroaselor vestigii istorice, către săpăturile arheologice, dar în egală măsură și către cercetarea ştiinţifică a vastului tezaur natural existent aici – geologic, botanic, zoologic. Potențialul natural de care dispune în prezent, face Parcul Național Munții Măcinului accesibil unei game largi de turiști interesați de drumeții în natură, peisaje, flora, faună caracteristice parcului, studii și documentare.

Datorită poziționării sale, aici trăiește un mix de populații etnice format din români, ruși, lipoveni, aromâni, turci și greci. În acest județ se află Delta Dunării, unul dintre cele mai importante obiective turistice ale țării. Acvariul din orașul Tulcea este un obiectiv turistic pe la care trebuie inclus în programul de vizitare, dacă ajungeți în această zonă a țării. Acesta include câteva zeci de bazine, amenajate la standarde internaționale, în care au fost reproduse ecosisteme acvatice specifice apelor curgătoare și a celor maritime.

În clădirea unde este amenajat Acvariul funcționează și Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării, o instituției ce protejează și promovează patrimoniul și biodiversitatea Deltei Dunării. Muzeul de Etnografie și Artă Populară, Muzeul de Istorie și Arheologie și Muzeul de Artă sunt alte obiective care pot fi descoperite. Aceste instituții de cultură cuprind istoria și diversitatea etnică a regiunii transpusă inclusiv în artă.

Orașul Sulina reprezintă cel mai estic punct al țării noastre. Acesta este un loc unic și spectaculos, o combinație de stufăriș, apă și fâșii înguste de nisip, așezarea fiind și locul în care Dunărea se varsă în Marea Neagră. Importanța localității este data și de faptul că este unul dintre cele mai importante porturi din România, acesta fiind unic prin faptul că reprezintă un port atât la Dunăre cât și la Marea Neagră. Portul Sulina face legătura între partea central-vestică a Europei, prin Dunăre și Marea Neagră. Printre cele mai cunoscute atracții turistice de aici se numără: peisajele sale naturale, plaja, farurile, palatele fostei Comisii Europene a Dunării (construite în stil neoclasic), cimitirul multietnic, dar și numeroasele excursii cu barca pe canalele Dunării.

Situată la aproximativ 2 kilometri de orașul Sulina, plaja o găseşti după ce ai parcurs cam o jumătate de oră de mers pe jos. Există și un serviciu de maxi-taxi din Sulina care te aduce pe plajă mult mai repede.

Plaja Gura Portiţei este o fâșie foarte îngustă de nisip pe o lungime de 4 kilometri, ce desparte Marea Neagră de Lacul Golovița, din Delta Dunării. Accesul se face doar pe calea apei, pornind din Jurilovca cu vaporul, sau șalupa, drumul pe calea apei durează în jur de o oră.

La Sf. Gheorghe există o plajă cu nisip fin, dar și mult stuf.